Inițial publicat în Apolitical Imaginează-ți că îți pierzi vocea chiar în acest moment. Abilitatea de a comunica cu cei din jurul tău—dispărută. Nu mai poți împărtăși gândurile, exprima sentimentele sau participa la conversații. Deodată, cuvintele care înainte curgeau fără efort sunt blocate în interiorul tău, fără nicio cale de a evada. Este o perspectivă înfricoșătoare, una pe care majoritatea dintre noi ar avea dificultăți în a o imagina. Dar pentru milioane de oameni din întreaga lume, acest scenariu este o realitate cruntă—nu pentru că și-ar fi pierdut fizic vocea, ci pentru că limba lor dispare. Ca fondator al NightOwlGPT , am petrecut nenumărate ore reflectând asupra implicațiilor acestei crize tăcute. Limbile sunt vasele gândurilor, emoțiilor și identităților noastre culturale. Ele sunt modul în care ne exprimăm, ne conectăm cu ceilalți și transmitem cunoștințe din generație în generație. Totuși, conform Raportului Ethnologue din 2023, aproape jumătate din cele 7.164 de limbi vii ale lumii sunt în pericol. Adică 3.045 de limbi riscă să dispară pentru totdeauna, probabil în următorul secol. Imaginează-ți să pierzi nu doar vocea ta, ci vocea colectivă a comunității tale, a strămoșilor tăi și a patrimoniului cultural care te definește. Extincția limbilor nu este doar despre pierderea cuvintelor; este despre pierderea unor viziuni asupra lumii întregi, perspective unice asupra vieții și cunoștințe culturale de neînlocuit. Când o limbă moare, se sting și poveștile, tradițiile și înțelepciunea care au fost țesute în ea de-a lungul secolelor. Pentru comunitățile care vorbesc aceste limbi în pericol, pierderea este profundă și personală. Nu este doar o chestiune de comunicare—este o chestiune de identitate. Prăpastia Digitală: O Barieră Modernă În lumea globalizată de astăzi, prăpastia digitală agravează problema dispariției limbilor. Pe măsură ce tehnologia avansează și comunicarea digitală devine norma, limbile care nu au reprezentare digitală sunt lăsate în urmă. Această prăpastie digitală creează o barieră în participarea la conversația globală, izolând și mai mult vorbitorii limbilor pe cale de dispariție. Fără acces la resurse digitale în limbile lor native, aceste comunități se regăsesc excluse din oportunitățile educaționale, economice și sociale pe care le oferă era digitală. Imaginați-vă că nu puteți utiliza internetul, rețelele sociale sau instrumentele moderne de comunicare pentru că acestea nu susțin limba dumneavoastră. Pentru milioane de oameni, aceasta nu este o situație ipotetică – este realitatea lor zilnică. Lipsa resurselor digitale în limbile pe cale de dispariție înseamnă că aceste comunități sunt adesea deconectate de restul lumii, făcând și mai dificilă conservarea patrimoniului lor lingvistic. Importanța Conservării Diversității Lingvistice De ce ar trebui să ne pese de conservarea limbilor pe cale de dispariție? Până la urmă, nu cumva lumea devine din ce în ce mai interconectată prin limbi globale precum engleza, mandarina sau spaniola? Deși este adevărat că aceste limbi sunt vorbite pe larg, diversitatea lingvistică este esențială pentru bogăția culturii umane. Fiecare limbă oferă o lentilă unică prin care să privim lumea, contribuind la înțelegerea noastră colectivă a vieții, naturii și societății. Limbile păstrează în ele cunoștințe despre ecosisteme, practici medicinale, tehnici agricole și structuri sociale dezvoltate de-a lungul secolelor. Limbile indigene, în special, conțin adesea cunoștințe detaliate despre mediile locale – cunoștințe care sunt valoroase nu doar pentru comunitățile care vorbesc aceste limbi, ci și pentru întreaga umanitate. Pierderea acestor limbi înseamnă pierderea acestui bagaj de cunoștințe, într-un moment în care avem nevoie de perspective diverse pentru a aborda provocările globale, precum schimbările climatice și dezvoltarea durabilă. Mai mult, diversitatea lingvistică stimulează creativitatea și inovația. Limbile diferite încurajează modalități diferite de gândire, rezolvare a problemelor și povestire. Pierderea oricărei limbi reduce potențialul creativ al umanității, făcând lumea noastră un loc mai puțin vibrant și mai puțin imaginativ. Rolul Tehnologiei în Conservarea Limbilor În fața unei provocări atât de dificile, cum putem lucra pentru conservarea limbilor pe cale de dispariție? Tehnologia, adesea văzută ca un vinovat al erodării diversității lingvistice, poate fi, de asemenea, un instrument puternic de conservare. Platformele digitale care susțin învățarea limbilor, traducerea și schimbul cultural pot ajuta la menținerea vie și relevantă a limbilor pe cale de dispariție în lumea modernă. Aceasta este forța motrice din spatele NightOwlGPT . Platforma noastră folosește AI avansat pentru a oferi traducere în timp real și învățare a limbilor pe cale de dispariție. Prin oferirea acestor servicii, ajutăm la bridgerea prăpastiei digitale, făcând posibil ca vorbitorii limbilor pe cale de dispariție să aibă acces la aceleași resurse și oportunități digitale ca vorbitorii limbilor mai larg vorbite. Aceste instrumente nu doar că păstrează limbile, dar și împuternicesc comunitățile, oferindu-le posibilitatea de a comunica și de a participa la peisajul digital global. Mai mult, tehnologia poate facilita documentarea și arhivarea limbilor pe cale de dispariție. Prin înregistrări audio și video, texte scrise și baze de date interactive, putem crea înregistrări cuprinzătoare ale acestor limbi pentru generațiile viitoare. Această documentare este crucială pentru cercetarea lingvistică, educație și utilizarea continuă a acestor limbi în viața de zi cu zi. Împunerea comunităților prin conservarea limbilor În cele din urmă, conservarea limbilor pe cale de dispariție nu este doar despre salvarea cuvintelor—este despre împuternicirea comunităților. Când oamenii au instrumentele necesare pentru a menține și revitaliza limbile lor, ei au și mijloacele de a-și păstra identitatea culturală, de a-și întări comunitățile și de a se asigura că vocile lor sunt auzite în conversația globală. Imaginați-vă mândria unui tânăr care învață limba strămoșilor săi printr-o aplicație, conectându-se cu moștenirea sa într-un mod în care generațiile anterioare nu au putut. Imaginați-vă o comunitate care folosește platforme digitale pentru a împărtăși poveștile, tradițiile și cunoștințele sale cu lumea. Aceasta este puterea conservării limbii—este despre a da înapoi oamenilor vocea lor. Concluzie: Un apel la acțiune Așadar, imaginați-vă că vă pierdeți vocea chiar acum. Cum ați face față? Pentru milioane de oameni, aceasta nu este o întrebare ipotetică, ci o chestiune de supraviețuire. Pierderea unei limbi este pierderea unei voci, a unei culturi și a unui mod de viață. Este responsabilitatea noastră tuturor—guverne, educatori, tehnologi și cetățeni globali—să acționăm. Susținând inițiative care conservă diversitatea lingvistică și care reduc diviziunea digitală, putem asigura că fiecare voce este auzită, fiecare cultură este apreciată și fiecare limbă continuă să formeze lumea în care trăim. La NightOwlGPT , credem că pierderea vocii nu trebuie să fie sfârșitul poveștii. Împreună, putem scrie un nou capitol—unul în care fiecare limbă, fiecare cultură și fiecare persoană are un loc în narațiunea globală.

Inițial publicat în Manila Bulletin Constituția Filipinelor garantează libertatea de exprimare, gândire și participare a cetățenilor. Aceste drepturi sunt, de asemenea, asigurate prin acceptarea de către țară a Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, care urmărește să protejeze drepturile civile și politice, inclusiv libertatea de exprimare și informare. Ne putem exprima ideile și opiniile prin vorbire, în scris sau prin artă, printre altele. Totuși, reprimăm acest drept atunci când nu susținem utilizarea continuă și dezvoltarea limbilor indigene. Mecanismul Expert al Națiunilor Unite pentru Drepturile Popoarelor Indigene a subliniat că: „A putea comunica în propria limbă este fundamental pentru demnitatea umană și libertatea de exprimare.” Fără abilitatea de a ne exprima sau când utilizarea limbii proprii devine limitată, dreptul de a revendica cele mai fundamentale drepturi ale unui individ—cum ar fi hrana, apa, adăpostul, un mediu sănătos, educația, locul de muncă—este, de asemenea, suprimat. Pentru popoarele noastre indigene, acest lucru devine și mai crucial, deoarece afectează și celelalte drepturi pentru care au luptat, cum ar fi libertatea de discriminare, dreptul la oportunități și tratament egal, dreptul la autodeterminare, printre altele. În acest context, Adunarea Generală a ONU a declarat perioada 2022-2032 ca fiind Deceniul Internațional al Limbilor Indigene (IDIL). Scopul său este „să nu lăsăm pe nimeni în urmă și pe nimeni exclus” și este aliniat la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. În prezentarea Planului Global de Acțiune al IDIL, UNESCO a subliniat că: „Dreptul de a alege liber și neîngrădit utilizarea limbii, exprimarea și opinia, precum și autodeterminarea și angajarea activă în viața publică, fără teama de discriminare, reprezintă o condiție prealabilă pentru incluziune și egalitate, ca elemente cheie în crearea unor societăți deschise și participative.” Planul Global de Acțiune urmărește să lărgească sfera de utilizare funcțională a limbilor indigene în întreaga societate. Acesta sugerează zece teme interconectate care pot ajuta la conservarea, revitalizarea și promovarea limbilor indigene: (1) educație de calitate și învățare pe tot parcursul vieții; (2) utilizarea limbii și cunoștințelor indigene pentru eradicarea foametei; (3) stabilirea unor condiții favorabile pentru împuternicirea digitală și dreptul de exprimare; (4) cadre adecvate de limbă indigenă concepute pentru a oferi o mai bună asistență în domeniul sănătății; (5) acces la justiție și disponibilitatea serviciilor publice; (6) susținerea limbilor indigene ca vehicul al patrimoniului viu și culturii; (7) conservarea biodiversității; (8) creșterea economică prin îmbunătățirea locurilor de muncă decente; (9) egalitatea de gen și împuternicirea femeilor; și (10) parteneriate publice-private pe termen lung pentru conservarea limbilor indigene. Ideea principală este integrarea și promovarea limbilor indigene în toate domeniile socio-culturale, economice, de mediu, legale și politice, precum și în agendele strategice. Prin aceasta, susținem creșterea fluenței lingvistice, vitalitatea și dezvoltarea unor noi utilizatori ai limbii. În cele din urmă, trebuie să ne străduim să creăm medii sigure în care popoarele indigene să se poată exprima în limba lor aleasă, fără teama de a fi judecați, discriminați sau neînțeleși. Trebuie să îmbrățișăm limbile indigene ca parte integrantă a dezvoltării holistice și inclusive a societăților noastre.

Inițial publicat pe Medium Bună! Numele meu este Anna Mae Lamentillo și sunt mândră să provin din Filipine, o națiune bogată în diversitate culturală și minuni naturale, ale cărei 81 de provincii le-am vizitat. Fiind membră a grupului etnolingvistic Karay-a, unul dintre cele 182 de grupuri indigene din țara noastră, am o apreciere adâncă pentru moștenirea și tradițiile noastre. Călătoria mea a fost modelată de experiențe atât în țară, cât și în străinătate, în timp ce mi-am urmat studiile în Statele Unite și în Regatul Unit, învățând din diferite culturi și perspective. De-a lungul anilor, am îndeplinit multe roluri — ca funcționar public, jurnalist și lucrător în dezvoltare. Experiențele mele de lucru cu organizații precum UNDP și FAO m-au expus la realitățile dure ale dezastrelor naturale, cum ar fi impactul devastator al Taifunului Haiyan, care a luat viața a 6.300 de persoane. În timpul petrecut în Tacloban și în zonele înconjurătoare, am întâlnit povești de reziliență și tragedie, cum ar fi dilema sfâșietoare a unui tânăr, student în anul patru, care era la doar trei luni de absolvire, și care învăța pentru examene împreună cu prietena sa. Ar fi trebuit să fie ultimul lor Crăciun în care depindeau de alocațiile lor. Nu știau ce înseamnă un tsunami și au continuat să facă ceea ce își planificaseră — să studieze. Visau să călătorească împreună după facultate. Ar fi fost prima lor dată. Nu aveau bani de cheltuit până atunci. Dar în trei luni, se gândeau că totul va fi în regulă. Trebuiau doar să aștepte câteva luni. La urma urmei, așteptaseră deja patru ani. Ce nu se aștepta el era faptul că furtuna [Taifunul Haiyan] ar fi fost atât de puternică încât ar fi trebuit să aleagă între a-și salva prietena și nepoata ei de un an. Timp de luni de zile, privea cu dor la mare, în locul exact unde o găsise pe prietena sa, cu o bucată de fier galvanizat, folosită pentru acoperișuri, înfiptă prin stomacul ei. Aceste experiențe au subliniat importanța educației, pregătirii și rezilienței comunitare în fața provocărilor de mediu. Motivată de aceste întâlniri, am inițiat o strategie în trei direcții pentru a combate schimbările climatice și a proteja mediul înconjurător. Prin platforme inovative precum NightOwlGPT , GreenMatch și Carbon Compass, oferim indivizilor și comunităților puterea de a face pași proactivi spre sustenabilitate și reziliență. NightOwlGPT utilizează puterea inteligenței artificiale pentru a depăși barierele lingvistice și a permite oamenilor să pună întrebări în dialectele lor locale, promovând incluziunea și accesibilitatea informațiilor. Fie că prin input vocal sau prin tastare, utilizatorii primesc traduceri imediate care leaga conversațiile între diverse limbi. Modelul nostru poate comunica acum eficient în Tagalog, Cebuano și Ilocano, dar sperăm să ne extindem la toate cele 170 de limbi vorbite în țară. GreenMatch este o platformă mobilă inovatoare concepută pentru a conecta indivizi și afaceri care doresc să compenseze amprenta lor de carbon cu proiecte ecologice de la nivel local, esențiale pentru sănătatea planetei noastre. Ea permite grupurilor indigene și locale să depună proiecte de bază și să beneficieze de compensarea emisiilor de carbon, asigurându-se că cei mai afectați de schimbările climatice primesc sprijin. Între timp, Carbon Compass oferă indivizilor instrumente pentru a naviga în orașe reducând amprenta lor de carbon, promovând practici eco-friendly și un trai sustenabil. În concluzie, vă invit pe fiecare dintre voi să ne unim mâinile în drumul nostru comun către un viitor mai verde și mai sustenabil. Să lucrăm împreună pentru a proteja planeta noastră, a sprijini comunitățile noastre și a construi o lume în care fiecare voce este auzită și fiecare viață este apreciată. Vă mulțumesc pentru atenție și pentru angajamentul vostru față de schimbările pozitive. Împreună, putem face diferența.

Inițial publicat în Manila Bulletin Națiunea noastră arhipelagică este bogată în cultură, care este la fel de diversă ca și insulele noastre. Este casa multor comunități indigene, care au și ele propria lor limbă. De fapt, Filipinele au 175 de limbi indigene vii, conform Ethnologue, care clasifică aceste limbi pe baza nivelului lor de vitalitate. Dintre cele 175 care sunt încă vii, 20 sunt „instituționale”, adică limbi folosite și susținute de instituții dincolo de casa și comunitatea locală; 100 sunt considerate „stabile”, fiind limbi care nu sunt susținute de instituții formale, dar care sunt în continuare norma în familie și comunitate, pe care copiii continuă să le învețe și să le folosească; în timp ce 55 sunt considerate „pe cale de dispariție”, adică nu mai sunt norma pe care copiii o învață și o folosesc. Există două limbi care sunt deja „extincte.” Aceasta înseamnă că nu mai sunt folosite și nimeni nu mai păstrează un sentiment de identitate etnică asociat cu aceste limbi. Mă întreb ce s-a întâmplat cu cultura și cunoștințele tradiționale asociate acestor limbi. Putem doar spera că au fost documentate suficient de mult încât măcar să facă parte din cărțile noastre de istorie și cultură. Dacă nu reușim să conservăm și să promovăm cele 55 de limbi pe cale de dispariție din țara noastră, nu va trece mult până când și acestea vor dispărea. Există convenții internaționale legate de drepturile limbilor indigene pe care Filipinele le-au adoptat de-a lungul decadelor. Acestea pot sprijini programe care să ofere o vitalitate reînnoită limbilor deja pe cale de dispariție. Una dintre ele este Convenția împotriva Discriminării în Educație (CDE), pe care țara noastră a adoptat-o în 1964. CDE este primul instrument internațional obligatoriu din punct de vedere legal care recunoaște educația ca un drept fundamental al omului. Ea conține o prevedere care recunoaște drepturile minorităților naționale, cum ar fi grupurile indigene, de a-și desfășura propriile activități educaționale, inclusiv utilizarea sau predarea limbii lor. Un alt acord pe care Filipinele l-au adoptat în 1986 este Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice (ICCPR), care urmărește protejarea drepturilor civile și politice, inclusiv libertatea de a nu fi discriminat. O prevedere specifică promovează drepturile minorităților etnice, religioase sau lingvistice „de a-și trăi propria cultură, de a-și practica religia proprie sau de a folosi limba lor proprie.” Filipinele sunt, de asemenea, semnatare ale Convenției pentru Salvaguardarea Patrimoniului Cultural Imaterial (CSICH) din 2006, Declarației Națiunilor Unite privind Drepturile Popoarelor Indigene (UNDRIP) din 2007 și Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (UNCRPD) din 2008. CSICH urmărește protejarea patrimoniului cultural imaterial (PCI), în principal prin conștientizarea la nivel local, național și internațional, stabilirea respectului față de practicile comunităților și oferirea de cooperare și asistență la nivel internațional. Convenția stipulează că patrimoniul cultural imaterial se manifestă prin, printre altele, tradiții și expresii orale, inclusiv limba ca mijloc al PCI. În paralel, UNDRIP este un acord important care a fost esențial în protejarea drepturilor popoarelor indigene „de a trăi cu demnitate, de a-și menține și întări propriile instituții, culturi și tradiții și de a-și urmări dezvoltarea autodeterminată, conform propriilor nevoi și aspirații.” În cele din urmă, UNCRPD reafirmă că toate persoanele cu orice tip de dizabilități trebuie să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, inclusiv libertatea de exprimare și opinie, care trebuie susținută de statele semnatare prin măsuri incluzive, cum ar fi acceptarea și facilitarea utilizării limbajelor semnelor, printre altele. În acest sens, una dintre cele 175 de limbi indigene vii din Filipine este Limba Semnelor Filipino (FSL), care este folosită ca limbă maternă de persoanele surde de toate vârstele. Deși este de remarcat faptul că am fost de acord cu aceste convenții, trebuie subliniat că adoptarea acestor acorduri internaționale este doar punctul nostru de plecare. La fel de crucial este să onorăm angajamentele noastre. Trebuie să fim mai proactivi în utilizarea acestor acorduri pentru a întări programele și politicile noastre în vederea conservării și promovării tuturor limbilor vii din Filipine, în special celor deja periclitate. Trebuie, de asemenea, să examinăm și să participăm la alte convenții internaționale care pot fi esențiale în lupta noastră pentru salvarea limbilor noastre.